Despre abuzul sexual

Ce este abuzul sexual asupra copiilor?
  • Implicarea copiilor şi a tinerilor, care sunt încă dependenţi de adulţi şi se află încă în dezvoltare, în activităţi sexuale fie cu alţi copii sau tineri de vârsta lor, fie cu adulţi, activităţi pe care nu le înţeleg, pentru care nu sunt încă pregătiţi şi la care nu pot consimţi în cunoştinţă de cauză şi care violează interdicţii sociale şi legale.
  • forme: de la incidente minore ca expunerea organelor sexuale în faţa copilului până la abuzul sexual prelungit şi sever incluzând contactul sexual deplin cu intromisiune (penetrare). Abuzul sexual poate fi precedat de ameninţări şi violenţă sau de seducţia blândă şi îndelungată a copilului. Poate să se desfăşoare o singură dată sau se poate repeta de multe ori. Victime pot fi copii de orice vârstă, atât fetiţe cât şi băieţi, din orice pătura socială, etnie şi religie. Copiii între 4 -11 ani prezintă un risc crescut de a fi abuzaţi sexual.
  • studiile arată că între 4 si 5 % dintre copiii între 7 şi 16 ani sunt abuzaţi sexual şi mai mult de jumătate dintre femeile întrebate relatează cel puţin o experienţă sexuală nedorită!
De ce tac copiii abuzaţi sexual?
  • copiii foarte mici nu au încă limbajul suficient de dezvoltat pentru a relata şi dezvălui ceea ce s-a întâmplat
  • pot considera că abuzul sexual este ceva ce se întâmplă tuturor copiilor – e parte din copilăria noastră
  • pot fi cu uşurinţă convinşi sau atraşi şi păcăliţi pentru a participa la activităţi sexuale, mai ales dacă abuzatorul este un adult cunoscut şi de încredere
  • pot fi ameninţaţi în legătură cu ceva ce s-ar întâmpla dacă ar vorbi despre abuzul sexual comis asupra lor şi astfel sunt reduşi la tăcere
Câteodată copiii vorbesc: unii copii sunt crezuţi şi părinţii sau educatorii lor pornesc primele demersuri pentru a stopa abuzul; alţi copii nu sunt crezuţi şi se presupune că inventează poveşti sau îşi imaginează aceste lucruri.

Alteori copilul este crezut, dar adulţii - neabuzatori - care îşi păstrează încă funcţia de protector al copilului nu fac nimic pentru a pune capăt situaţiei de abuz. Copilul poate să fie chiar încurajat de către aceştia să tacă şi astfel să fie supus în continuare abuzului sexual. In acest fel, adulţii care nu fac nimic pentru a pune capăt situaţiei de abuz devin implicaţi în abuz şi îşi pierd rolul de protector al copilului. Nu este de mirare dacă copilul îşi pierde încrederea în aceştia.

Repetarea abuzului sexual asupra copiilor depinde de păstrarea de către copil a secretului asupra abuzului comis împotriva sa; adesea copiilor le este teamă şi ruşine sau se simt neputincioşi să vorbească despre experienţele trăite, mai ales dacă şi-au pierdut încrederea că cineva îi va crede.

Cine sunt abuzatorii sexuali ?

Studiile realizate până în prezent în toată lumea, arată că abuzator sexual poate fi oricine, bărbat sau femeie, tânăr sau în vârstă, în relaţie sau în afara relaţiei cu victima (părinte, frate, soră, educator, medic, poliţist, unchi, coleg, vecin, străin, etc.).

Deşi majoritatea abuzatorilor sunt bărbaţi, şi unele femei abuzează sexual de copii.

Multe dintre cercetările făcute relevă că jumătate dintre abuzatori aveau sub 35 de ani şi doar 10-15 % depăşeau 50 de ani. Abuzul sexual asupra copiilor are tendinţa să devină obişnuinţă şi generează dependenţă.

Efectele şi indiciile abuzului sexual asupra copilului
Cele mai frecvente reacţii emoţionale ale abuzului sexual sunt: sentimentele de vinovăţie, ruşine, teamă, furie şi de respingere.
Altele ar fi:
  • depresia
  •  
  • retragerea
  • chiuleala de la şcoală, eşecul şcolar
  • leziuni corporale
  • dureri persistente de cap
  • tulburări de alimentaţie insomnie, coşmaruri
  • tentative de sinucidere. Cu toate că unii copii pot afişa un grad ridicat de pseudomaturitate, adesea ei posedă abilităţi şcolare foarte scăzute şi relaţii sărace cu cei de vârsta lor.
INDICII fizice
  • lenjerie de corp pătată, ruptă sau însângerată
  • dureri sau prurit (mâncărime/ usturime) în zona organelor genitale
  • dificultăţi de mers sau în poziţia şezând
  •  sarcină
  •  infecţii urinare
  •  zgârieturi, răni sau sângerări la nivelul organelor genitale externe
  •  sângerare la nivel anal sau vaginal
  •  leziuni corporale - consecinţe ale violenţei asociate abuzului sexual
  • boli dermato-venerice şi cu transmitere sexuale
INDICII psihologice
  • semne ale stresului post traumatic; insomnie sau coşmaruri, anxietate, depresie, iritabilitate sau hipervigilenţă
  •  eşec şcolar; retragere sau semne regresive
  • reacţii psihosomatice; dureri de cap, dureri abdominale
  •  conduită de victimă
  •  identificarea cu agresorul
  • supradozarea cu medicamente si automutilarea
  •  alegaţia abuzului şi confuzie cu privire la contactele afective curente
  • - prudenţă în contactele fizice cu adulţii
  • refuzul de a participa la activităţi fizice
  • - comportament inadecvat vârstei (de exemplu: jocuri sexuale sau conduită excesivă de seducţie)
  • comportament delicvent (mai ales la adolescenţi)
  • nivel scăzut al respectului de sine - lipsa încrederii în sine
Copiii dezvoltă sentimente foarte diferite în legătură cu abuzul sexual. Unii trăiesc multă vreme cu teama ca abuzul sexual se va repeta sau devin neliniştiţi cu privire la ceea ce s-ar întâmpla daca ar afla cineva. Ei pot simţi confuzie deoarece nu înţeleg ce li se întâmplă si de ce. Adesea se simt vinovaţi, se simt oarecum responsabili pentru continuarea a ceea ce li se întâmplă şi cred că ei ar trebui să fie în stare să oprească abuzul. Unii îşi imaginează că prin faptul că acceptă continuarea abuzului păstrează familia unită. Copiii abuzaţi la o vârstă foarte fragedă se pot raporta la abuz ca la ceva “normal” şi ajung să creadă că aşa ceva se întâmplă oricui.

Dacă bănuiţi că copilul dvs. sau pe care îl aveţi în grijă a fost abuzat sexual....
  • credeţi ceea ce vă spune copilul, chiar dacă simţiţi că este dificil de crezut. Copiii rareori inventează poveşti despre un abuz sexual; şi chiar dacă au născocit incidentul, aceasta indică o problemă serioasă. Nu trebuie să diagnosticaţi abuzul sexual ci doar să înregistraţi propriile dvs. observaţii sau relatarea abuzului de către copil cu cea mai mare precizie. In acest fel faceţi o referire, nu o investigaţie.
  • Spuneţi copilului că vă bucuraţi pentru că v-a dezvăluit abuzul,
  • Rămâneţi calm(ă) şi reamintiţi-vă că reacţia dvs. este importantă pentru copil; străduiţi-vă să evitaţi panica şi nu vă înfuriaţi. Gândiţi-vă cum se simte copilul.
  • Spuneţi copilului că nu este vinovat pentru abuz; Indiferent de circumstanţele în care a avut loc abuzul, asiguraţi-l pe copil că nu este vinovat pentru ceea ce i s-a întâmplat şi că a făcut foarte bine că a dezvăluit abuzul. Asiguraţi-l că nu i se va întâmpla nimic rău pentru că a relatat abuzul.
  • Oferiţi-i copilului asigurări că-l veţi apăra de alte abuzuri; spuneţi-i că ştiţi cât de greu i-a fost să relateze abuzul şi că vă veţi strădui din toate puterile ca abuzul să înceteze.
  • Contactaţi imediat un medic de încredere, centrul de consiliere împotriva abuzului sexual ARTEMIS sau poliţia. Asistaţi copilul atât cât puteţi şi cum puteţi până când intraţi în contact cu cineva care va poate oferi sprijinul şi informaţiile de care aveţi nevoie pentru a decide ce să faceţi mai departe. Dacă incidentul tocmai a avut loc şi vă decideţi pentru reclamarea abuzului la poliţie, pentru pedepsirea abuzatorului în scopul de a-l proteja pe copil de alte abuzuri: nu spălaţi copilul, nu-l schimbaţi, nu folosiţi toaleta sau baia şi nu atingeţi nimic din ceea ce abuzatorul ar fi putut să atingă; toate acestea constituie probe pentru a fi aduse în faţa instanţei şi pedepsirea abuzatorului.
  • Asiguraţi-l pe copil că sunteţi mereu disponibil(ă) pentru a-l asculta; cu toate acestea străduiţi-vă să menţineţi rutina normală în jurul casei/ clasei, inclusiv treburi şi responsabilităţi cotidiene şi mărunte. Copilul are nevoie de stabilitate.